Depresia. Tot ce trebuie sa stii

Depresia – Generalitati

Depresia este o problema psihica intalnita frecvent. Este mai mult decat o stare de tristete care sa dureze cateva zile si care sa poata fi recunoscuta prin aparitia unor semne precum senzatia de gol, pierderea interesului pentru activitatile preferate, insomnie sau hipersomnie, oboseala, lipsa de speranta, anxietate, vinovatie, somatizari sau ganduri suicidare.

Numita si boala secolului XXI, depresia afecteaza peste 120 de milioane de persoane in intreaga lume, numai in Statele Unite fiind 19 milioane de adolescenti si adulti care sufera de depresie. Se estimeaza ca o proportie intre 10 si 15 la suta din populatia generala va suferi de depresie in fiecare an. Proportiile sunt impartite in aproximativ 5 la suta la barbati si 9 la suta la femei.

Tipuri de depresie

Cele mai intalnite tipuri de depresie sunt episodul depresiv major, distimia, tulburarea bipolara, depresia post-partum, sindromul premenstrual, tulburari afective sezoniere sau depresia atipica.

Episodul depresiv major mai este denumit si depresie clinica sau se confunda cu ceea ce numim in general depresie. Cauzele episodului depresiv major se crede ca sunt o combinatie de factori genetici, de mediu si psihologici. Factorii de risc pot fi antecedente familiale, schimbari majore in viata individului, medicatia, problemele cronice de sanatate sau abuzul de substante.

Depresia majora este o tulburare de dispozitie care se caracterizeaza prin tristete, lipsa interesului pentru activitati, schimbari de greutate sau in programul de somn, oboseala, vinovatie, sentiment de neajutorare, dificultati de concentrare sau ganduri suicidare.

Distimia, cunoscuta mai nou ca tulburare de depresie persistenta, este mai putin severa decat episodul depresiv, dar durata ei este mult mai mare, se intinde pe perioade de cel putin doi ani. In anii ’70, era denumita personalitate depresiva. Ea ramane rareori diagnosticata, cel afectat crezand ca este parte din caracterul sau.

Adesea, pe fondul distimiei, apare si episodul depresiv major si astfel se ajunge la depresie dubla. Cand este alternata cu episoade hipomaniacale, se transforma in ciclotimie, aceasta fiind o forma mai putin severa a tulburarii bipolare. Principalele cauze pot fi stresul, izolarea sociala sau lipsa suportului social. De asemenea, sunt multe indicii ca exista si o predispozitie genetica in cazul distimiei.

Tulburarea bipolara este o tulburare de dispozitie care cauzeaza perioade de depresie alternate cu perioade de euforie cunoscuta ca manie, aceasta tulburare fiind cunoscuta anterior ca depresie maniacala. Daca perioada de manie este mai severa, este denumita hipomanie. Riscul de suicid este de 15 ori mai mare decat la populatia generala.

In perioada de manie, cel afectat se comporta nefiresc de energic, vesel sau iritat, ia decizii fara sa se gandeasca la consecinte si doarme foarte putin. In perioada de depresie, are o perspectiva negativa asupra vietii si asupra propriei persoane, isi pierde interesul pentru activitati, plange si se fereste de contactul vizual cu ceilalti. Schimbarile intre aceste perioade pot aparea rar sau de mai multe ori pe an.

Abuzurile din copilarie, stresul pe termen lung si factorii genetici pot fi printre cauzele care duc la aparitia acestei tulburari. De obicei, aceasta tulburare este insotita de altele, cum ar fi cele de anxietate, de alimentatie, deficitul de atentie sau boli de inima, tiroida, migrene si obezitate.

Depresia post-partum se instaleaza dupa nasterea copilului si poate fi foarte severa. Este considerata o forma a episodului depresiv major. Ea poate afecta ambii parinti, dar este de obicei intalnita la mame. In medie, are o durata de o luna.

Depresia post-partum apare datorita schimbarilor hormonale, psihice si sociale care se produc in perioada nasterii. Simptomele sunt insomnia, oboseala, scaderea libidoului si schimbari frecvente de dispozitie. Alte simptome pot fi cele ale episodului depresiv major: lipsa de speranta, neajutorare, lipsa placerii de a face orice activitate si ganduri suicidare.

Factorii de risc care duc la aparitia depresiei post-partum pot fi varsta frageda a persoanei, episoade depresive avute anterior, conflicte in cuplu, numarul de copii pe care i-a nascut persoana etc.

Sindromul premenstrual afecteaza in jur de 20 la suta din femeile care au menstruatie. Simptomele pot fi de iritabilitate, oboseala, apetit marit, dureri de cap sau sensibilitate a sanilor. In forma mai severa, produce un stres intens, sentiment de neajutorare sau autocritica.

Cercetarile au aratat ca este posibil ca aparitia sindromului premenstrual sa se datoreze schimbarii nivelului hormonal in perioada ciclului menstrual. Mai este considerata drept o mostenire genetica, stiut fiind faptul ca femeile care sufera de acest simptom au sau au avut rude cu probleme asemanatoare. Alti factori de risc sunt deficitul de vitamina B6, de calciu si de magneziu sau stresul, sedentarismul etc.

Tulburarea afectiva sezoniera este o forma de depresie mai intalnita in partile de nord si de sud ale Planetei. Este cauzata de o dereglare a ritmului biologic si apare mai frecvent iarna sau primavara. Cel afectat de aceasta tulburare doarme mult, se trezeste greu dimineata, mananca mult si ia in greutate.

Depresia atipica se manifesta ca si episodul depresiv major sau distimia, dar dispozitia se imbunatateste brusc la aparitia unor evenimente pozitive. De trei ori mai multe femei decat barbati sufera de acest tip de depresie. Este mai intalnita la persoanele tinere si se manifesta prin mancat compulsiv, hipersomnie, precum si printr-o sensibilitate la o potentiala respingere din partea celor cu care intra in contact.

Simptome depresie

Depresia se manifesta diferit de la caz la caz. O persoana afectata poate avea dificultati sa se dea jos din pat, in timp ce alta, la fel de afectata, poate sa isi continue activitatile fara ca aceste simptome sa fie observate de cei din jur.

De asemenea, simptomele depresiei pot fi confundate cu cele care au alte cauze, abuzul de substante, problemele medicale sau efectele secundare ale medicamentelor sunt cateva exemple.

Dispozitia depresiva, sentimentul de tristete sau goliciune, este unul dintre cele doua simptome de baza folosite la diagnosticare. Acest simptom este caracteristic atat episodului depresiv major, cat si depresiei persistente (distimia).

Interes sau placere diminuate fata de toate activitatile, in special fata de cele care ii faceau placere celui afectat. Acesta este cel de-al doilea simptom de baza folosit in diagnosticarea depresiei.

Pierdere sau crestere in greutate de cinci la suta sau mai mult intr-o luna fara a dori sau a face eforturi in acest sens. In depresia persistenta, poate fi vorba de apetit scazut sau crescut, dar fara a lua sau a scadea in greutate.

Insomnia sau hipersomnia pot fi semnele unui episod depresiv major sau ale depresiei persistente.

Agitatia sau lentoarea psihomotorie aproape in fiecare zi. Cele doua pot fi evidente pentru ceilalti care interactioneaza cu cel afectat, in miscarile corpului, discursul sau timpul de reactie.

Oboseala sau pierderea energiei aproape in fiecare zi poate impiedica functionarea normala a individului.

Sentimentele de vinovatie excesiva sau de devalorizare. Sentimentele de vinovatie pot duce pana la delir.

Capacitate de concentrare diminuata sau indecizie. Acestea pot fi observate de cel afectat la sine sau la ceilalti.

Ideatie suicidara sau tentativa de sinucidere. Persoana diagnosticata cu episod depresiv major se poate gandi la sinucidere, poate avea tentative de sinucidere sau poate crea un plan in acest sens.

Cauzele si factorii de risc ale depresiei

Desi nu este cunoscut in mod sigur de ce anumite persoane sufera de o tulburare depresiva la un moment dat, cercetatorii au facut un rezumat al cauzelor care duc la depresie de cele mai multe ori.

Cauze genetice si biologice. Este considerat un factor de risc daca parintii sau rudele au avut sau au un anumit tip de depresie.

Dezechilibrele chimice din creier pot fi o alta cauza, cum ar fi neurotransmitatorii.

Hormonii sexuali feminini pot fi alta cauza. In perioada ciclului menstrual, a nasterii copilului sau a perimenopauzei.

Dereglarea ritmului biologic, care duce la aparitia tulburarii afective sezoniere. Lumina care intra in contact cu ochiul influenteaza ritmul biologic, iar scaderea cantitatii de lumina primita, la sosirea anotimpului rece, deregleaza acest ritm.

Dieta saraca in vitamine si minerale. Cantitatile mici de acizi omega sau cele mari de zahar sunt asociate cu aparitia depresiei.

Problemele medicale. Bolile cronice, bolile de ficat sau afectiuni ale glandei tiroide sunt corelate cu aparitia depresiei.

Consumul de droguri si alcool favorizeaza de asemenea aparitia episoadelor depresive, dar si unele tratamente medicamentoase pot favoriza depresia, cum ar fi statinele, stimulantele, corticosteroizii sau betablocantele.

Evenimentele generatoare de stres sau moartea celor apropiati sunt de asemenea factori de risc des intalniti.

Tratament depresie

Depresia este o tulburare care se poate trata cu succes. De obicei, se trateaza cu ajutorul psihoterapiei sau al medicamentelor, ori printr-o combinatie intre cele doua, depinzand de la caz la caz. Exista mai multe metode psihoterapeutice care pot trata cu succes depresia. Cea mai cunoscuta si folosita este psihoterapia cognitiv-comportamentala, urmata de terapia interpersonala sau de terapia psihodinamica. Este folosita cu succes si terapia de familie, atunci cand sunt foarte implicati membrii familiei si mentinerea simptomelor depinde si de acestia.

Alte moduri de a face fata, de a preveni aparitia depresiei sau de a mentine rezultatele obtinute, pe termen lung, pot fi mentinerea unor legaturi stranse cu familia si cu prietenii, eliminarea factorilor de stres, igiena somnului, alimentatia echilibrata, activitatea fizica sau inlocuirea gandurilor negative cu unele realiste.